Hamer folosea adesea cuvântul "Konflikt" (în engleză "conflict"). Un "conflict" este o luptă între două părți (oameni, țări, societăți,...). Persoanele bolnave pot avea "conflicte" sau nu: cineva cu cancer pancreatic, cancer de stomac, au "conflicte" (au aceste boli pentru că se luptă cu cineva), dar cineva cu decalcifiere osoasă, cancer pulmonar, leucemie, limfom,.... nu se luptă cu nimeni.
O femeie șocată de moartea unei persoane dragi (soț, fiu, tată,...), în terminologia lui Hamer, se spune că se află în "conflict activ", dar nu are niciun conflict, va avea o durere imensă, dar nu are niciun conflict cu nimeni.
În loc de acest cuvânt, Hamer ar fi putut folosi "timp de agitație" sau "consternare". Ceea ce a fost tradus în limba engleză ca "faza conflictuală activă" ar fi fost atunci "faza de șoc"; care este ceea ce se întâmplă cu oricine după ce primește "un șoc" (psihic sau fizic), până când se calmează/recuperă și revine la starea sa normală. El este copleșit.
A 5-a lege spune: "Înțelegerea fiecărei "boli" ca parte integrantă a unui SBS (Program Special al Naturii cu Sens Biologic) și care se explică în contextul istoriei evoluției". Prezentarea Noii Medicini Germanice, p.36.
Faptul că printre animale există un sentiment de supraviețuire a celor mai perfecte și de eliminare a celor vechi sau defecte pare să fie evident. Faptul că organismul nostru urmează o logică animală în unele cazuri este, de asemenea, evident. Dar este de asemenea evident că nu avem doar un corp cu o logică animală, ci și un suflet, cu o logică și interese diferite.
Semnificația pe care o dă unor boli este destul de greu de crezut, cum ar fi ceea ce citim în cartea sa Testamentul unei noi medicini: "ulcerele bucale sau nazale trebuie să lărgească cavitatea bucală sau nazală".
Legea a 5-a nu are nici o utilitate practică, deoarece "simțul" ipotetic al bolii nu poate ajuta pacientul să avanseze spre vindecare decât în anumite cazuri. Nu este necesar nici să o cunoaștem și nici să o acceptăm. Pacientul vrea să scape de boală, indiferent dacă aceasta are sau nu un "sens".
Faptul că există competiție între animale este, fără îndoială, adevărat, dar aceasta este doar o parte a teoriei evoluției. Nucleul acesteia, ideea de evoluție a speciilor prin acumularea de mici schimbări, este ușor de respins, de exemplu în acest articol, și prin numeroase fapte clare ( citate în acest alt articol). Din moment ce schimbările trebuie să fie mici, nu mai există un hazard complet, iar ideea de hazard, de lucruri care se întâmplă fără un motiv, este în mod clar absurdă: chiar și copiii de doi ani întreabă "de ce?".
În lucrarea citată, vorbind despre a 5-a lege, el adaugă: "Mama Natură a fost întotdeauna binevoitoare cu noi și a organizat totul foarte bine". Întrucât "bunăvoința" și "organizarea" sunt exerciții ale facultăților sufletului (Voința și Inteligența); întrucât acestea apar numai la om, la îngeri și la Dumnezeu; întrucât atunci când folosește expresia "Mama Natură" nu se referă la om sau la îngeri; se poate concluziona că el echivalează "Mama Natură" cu Dumnezeu. Mai mult, în cartea citată mai sus vorbește despre religia "iudeo-creștină" (care nu există), denigrează religiozitatea din secolele V-XV (Sfântul Toma d'Aquino, Sfântul Francisc,...) ca fiind "paranoia", sau spune că "Pe vremuri, oamenii erau făcuți să se teamă și să depindă de Biserică, și erau făcuți să ardă cu milioanele pe focurile Inchiziției"; ceea ce nu se potrivește cu masteratul său în Teologie.
Cred că descoperirile doctorului Hamer au rolul de a pune capăt medicinei proaste din ultima vreme. Legile sale sunt adevărate și, prin urmare, aduc ordine, simplitate, bun simț, predictibilitate, liniște,... în ceea ce privește bolile și tratamentul acestora.
Cred că descoperirile sale l-au condus spre opusul medicinei rele: să intuiască o ordine și o bunătate în toate. Și asta l-a condus la formularea celei de-a 5-a legi, care mi se pare corectă în ideea sa, dar folosind expresii New Age, "politically correct": spunând "Mama Natură" în loc de Dumnezeu, și "Natura" în loc de "creație".
Hamer spune, în prima sa lege, că "Orice boală este inițiată de un șoc", că "boala este o reacție instinctivă a corpului nostru care începe atunci când există un șoc biologic", un (1) "impact foarte puternic, extrem de ascuțit, dramatic", (2) "neașteptat", (3) "trăit în singurătate". Punctul (1) este deja inclus în alt loc care spune că "cu cât intensitatea fazei de stres și durata sunt mai mari, cu atât simptomele vor fi mai mari" (vom avea un pistrui mic pentru un șoc mic și un pistrui mai mare pentru un șoc mai puternic); punctul (2) apare întotdeauna, deoarece instinctele sunt reacțiile organismului la neprevăzut; iar punctul (3) pare un factor pentru ca șocul să nu se rezolve rapid, dar nu o condiție esențială, deoarece instinctele, foarte rapide prin natura lor, nu au timp să se gândească dacă ne simțim singuri sau însoțiți.
Boala este o reacție instinctivă a corpului, dar...
Să te bronzezi la soare este același lucru? Este același lucru să transpiri când alergi? Ambele sunt reacții automate, instinctive ale corpului. Care este diferența față de o boală: că lipsește componenta mentală, că nu există un șoc, că suntem mai mult sau mai puțin conștienți de ceea ce facem.
Și, amintindu-ne că pentru a exista un șoc trebuie să existe 2 lucruri care să șocheze, propun acest lucru:
"boala (atunci când are o origine emoțională), este o reacție corporală instinctivă care este inițiată atunci când (și se menține atâta timp cât) o experiență se ciocnește cu unul dintre zidurile pe care le avem în interiorul nostru."(*)
Cu ce formăm "zidurile", "digurile" din interiorul nostru?
În interiorul nostru avem doar idei, așa este cu ideile.
Ce fel de idei?
Ei bine, trebuie să se refere la lucruri care sunt importante pentru mine, pentru că, dacă nu sunt importante, nu mă deranjează să le pierd, așa cum nu mă deranjează dacă cineva îmi taie un fir de păr. Pe de altă parte, dacă am grijă de florile din grădina mea așa cum am grijă de mine însumi, dacă văd un câine care se pișă pe ele, voi simți acest lucru ca și cum s-ar pișa pe mine și mă voi opune cu desăvârșire acestui risc.
Apoi, a aprecia multe lucruri în această viață, în afară de Dumnezeu, este în general o cauză de boală, așa cum a spus întotdeauna religia.
De acest lucru se tem cel mai mult dușmanii lui Hamer:
Că oamenii își vor da seama cât de important este ceea ce avem în interior (în sufletul nostru), iar oamenii vor începe să pună întrebări și să caute (O, groază, spun ei) și nu se vor mai lăsa distrași de ultimul telefon mobil dansant sau de ultima bârfă a celebrităților.
Prin urmare, putem spune că în orice boală cauzată de emoții există întotdeauna un conflict: cu ceilalți sau cu noi înșine, de multe ori ne dorim lucruri contradictorii.
Aici (în partea de jos a paginilor) informăm despre schimbările din acest site. |
Lucrări în curs. |
