Să clarificăm aici relația dintre Hamer și apa de mare.
Mare parte din ceea ce se spune aici se spune și în carte, într-o ordine diferită. Este convenabil să nu uităm ce se spune în secțiunea "Unde putem găsi ajutor?" (capitolul 9), sfârșitul capitolului 7 și ceea ce se spune în capitolul 11, în special secțiunea "Cea mai bună terapie este...".
Corpul nostru are:
o funcționare guvernată de voința noastră (vreau să mișc un deget și îl mișc), și
o funcționare automată (digestie, vindecarea rănilor, respirație,...).
Putem influența funcționarea sa automată în diferite grade și moduri. Avem control asupra respirației (și astfel putem să ne scufundăm pentru o vreme). Avem mai puțin control asupra digestiei: putem doar să o facilităm sau să o împiedicăm. Și despre vindecarea rănilor la fel: le pot spăla cu apă de mare, le pot aplica căldură, dar puțin mai mult. Putem deveni conștienți de rană, dar organismul folosește mecanisme total inconștiente pentru a o vindeca.
Cu alte cuvinte, în corpul nostru se întâmplă lucruri despre care nu știm nimic. Suntem total inconștienți de ele (deși suntem treji, nu dormim inconștienți).
Hamer ne spune că există reacții corporale inconștiente care sunt declanșate de un șoc și care evoluează în funcție de evoluția acelui șoc (în funcție de intensitatea și durata acestuia, de încetarea sa și de timpul care a trecut după încetarea sa). Noi numim aceste reacții corporale boli și le denumim în funcție de simptomele lor.
Adesea avem boli de care poate suntem conștienți, dar pe care le lăsăm să evolueze automat, inconștient (de exemplu, o mică răceală: "va trece"). La fel cum facem cu rănile mici de care suntem conștienți (înțepându-ne cu un trandafir): le îngrijim un pic și uităm de ele.
Datorită lui Hamer, putem interveni conștient în bolile grave cauzate de șocuri. Intervenim asupra șocului, deoarece acesta este cauza bolii, iar starea sa dirijează evoluția bolii.
Șocul (și simptomele bolii) este singurul lucru de care putem deveni conștienți, mecanismele care declanșează șocul nu avem nicio idee, sunt total inconștiente (cum este imaginea generată de șoc în scanarea CT? de ce fiecare tip de șoc afectează un organ diferit?)
Organismul nu are doar mecanismele care sunt declanșate de șoc, ci are multe alte mecanisme. Hamer le folosea atunci când recomanda unele remedii sau terapii pentru a influența evoluția bolii, fără a modifica starea de șoc.
|
Există mecanisme corporale inconștiente controlate de șocuri și altele independente de acestea. |
Astfel, pe lângă încercarea de a depăși șocul, Hamer recomanda băi cu apă sărată în bolile renale sau, odată șocul depășit, recomanda administrarea de stimulente (ceai, cafea), răceală la cap, administrarea de medicamente,.... provocând astfel alte mecanisme corporale inconștiente contrare mecanismelor corporale inconștiente guvernate de șoc. În primul caz pentru a provoca mai multă urină (în ciuda faptului că șocul provoacă mai puțină urină), în al doilea caz pentru a încetini mecanismul inconștient care este activat atunci când șocul este depășit.
Aceste alte mecanisme corporale inconștiente care nu sunt dirijate de șocuri pot fi atât de puternice încât să elimine boala fără a interveni asupra șocului (fără a-l depăși). Este ceea ce se întâmplă cu bolnavii de rinichi care se vindecă bând apă de mare și fără a trata șocul care trebuie să fi provocat boala.
(așa cum explică Dr. Ilari în aceste videoclipuri). Pacienții urinează mai mult, nu mai au nevoie de medicamente sau transplanturi. Faptul că rinichii funcționează mult mai bine cu apă de mare - băută sau injectată - este un lucru pe care Quinton l-a demonstrat deja la începutul secolului XX cu câinii).
|
Ne îmbolnăvim inconștient, din motive care ne sunt inițial necunoscute sau pe care nu le raportăm la boală (șocuri), și ne putem vindeca conștient urmând învățăturile lui Hamer (aflând care a fost șocul, citind ce spune Hamer că produce acel tip de șoc și remediindu-l), uneori ne putem vindeca prin mecanisme inconștiente declanșate de remedii sau terapii (depășind șocul inconștient) și uneori boala poate rămâne "înghețată" (fără a depăși șocul), fără să se agraveze sau să se rezolve. |
Aceste remedii, terapii (sau orice altceva) nu ne învață să depășim șocul și să nu recădem în el, dar sunt mai bune decât nimic.
Exemplu:
Avem cancer pancreatic din cauza unei lupte cu cineva.
Putem ieși din acest șoc în mod conștient, fiind conștienți de el, de faptul că ne provoacă cancer, și punând capăt luptei prin iertare sau orice altceva, astfel încât corpul să simtă că lupta s-a încheiat.
Acest șoc poate deveni inactiv (iar cancerul pancreatic "înghețat") dacă, de exemplu, primim o moștenire mare, mergem să trăim în Seychelles și uităm de viața noastră anterioară.
Acest șoc poate fi rezolvat în mod inconștient (iar cancerul pancreatic poate trece în faza de vindecare) printr-un eveniment întâmplător sau un remediu sau o terapie.
Apa de mare declanșează următorul mecanism inconștient puternic: deoarece toate celulele sunt scăldate într-un lichid foarte asemănător cu apa de mare diluată, deoarece celulele sunt hrănite și excretate prin suprafața lor, toate celulele încep să funcționeze mai bine dacă lichidul din jurul lor este curățat.
Acest lucru are două consecințe:
Din cauza influenței corpului asupra sufletului, având un corp mai sănătos, avem o dispoziție mai bună, iar acest lucru ne ajută să ieșim din situațiile obsesive cauzate de șocuri.
Deoarece una dintre operațiunile pe care le fac celulele este de a repara organismul, faza de recuperare este mai intensă și mai scurtă.
Adică, ne ajută să trecem de la faza de stres la faza de recuperare (este doar un ajutor care poate să nu fie suficient) și, dacă suntem deja în a doua fază, o face mai intensă și mai scurtă. (De aceea, poate că nu este convenabil să îl luăm atunci când dorim contrariul, de exemplu, când mucusul - faza de reparație - ne blochează bronhiile).
Am confirmat acest lucru studiind cazuri clinice și observând că, atunci când au început să ia apă de mare, au început să aibă simptomele fazei de vindecare.
Cu apă de mare suntem mai puternici și așa:
- facem față situațiilor în așa fel încât acestea să nu producă șocuri (deoarece starea corpului ne influențează mintea),
- o șocurile nu durează mult și simptomele lor trec neobservate,
- sau eliminăm rapid simptomele produse de șocurile pe care le avem (așa cum o persoană tânără repară rănile mult mai repede decât o persoană în vârstă).
Un pic ca cei bogați:
- că siguranța pe care le-o oferă banii lor le evită multe șocuri (lupte pentru moșteniri mici, probleme hepatice, devalorizări,...),
- iar dacă au șocuri, acestea nu durează mult în comparație cu imensitatea bogăției lor,
- sau le elimină rapid deoarece pot fi supuse unor distrageri puternice (excursii, petreceri,...).
- Apa de mare este un mare beneficiu pentru sănătatea noastră, de care putem profita în bine sau în rău (cu o sănătate bună ne putem dedica furtului sau muncii). Și putem avea mai mulți bani/sănătate/puteri decât înțelepciune în a le folosi: tineri moștenitori care își risipesc averea, câștigători ai premiilor la loterie, artiști aflați în dificultăți financiare la bătrânețe.
- Deoarece ne îmbolnăvim din cauza exceselor noastre (*), pe măsură ce avem un corp mai puternic, ne îmbolnăvim mai puțin și avem mai puține șanse să le descoperim (dacă cunoaștem și învățăturile lui Hamer).
- Dacă ne aflăm în faza de tensiune, apa de mare ne poate face (nu este permis) să intrăm în faza de recuperare, unde există simptome care, dacă le interpretăm greșit pentru că nu știm ce ne învață Hamer, ne vor complica foarte mult viața.
- Apa de mare ne poate oferi timp în timp ce găsim o soluție mai bună (de exemplu, la constipație).
|
Atunci când avem convingeri eronate, ajungem să avem surprize: "Am crezut că semnul 40 înainte de curbă înseamnă că mai sunt 40 de metri până la curbă!" Avem surpriza de a ajunge la spital pentru că am luat acea curbă cu 100 km/h. |
(0): nivelul 0, stânca convingerilor noastre cele mai profunde; (1): nivelul 1; (2): nivelul 2; (3) apa de mare; (4) alte terapii și remedii.
Dacă folosim apa de mare (sau alte remedii sau terapii) luând ca bază descoperirile lui Hamer, vom afla ce am exagerat și care ne-a provocat șocul și boala (nivelul 2), dar uneori o putem folosi și fără să ținem cont de șoc (nivelul 1). Toate acestea pe "stânca" convingerilor noastre cele mai profunde: cine suntem și ce facem aici (nivelul 0).
La fel cum există teorii medicale adevărate (Hamer) și false (cele oficiale, patologice), există și răspunsuri corecte și greșite la cele mai profunde întrebări. Cu răspunsuri greșite, indiferent cât de multă apă de mare bem și cât de multe știm despre Hamer, ne vom dedica viața unui lucru greșit și vom avea, de asemenea, o mare surpriză în momentul morții.
Răspunsurile corecte ne ajută pe amândoi să nu avem atât de multe șocuri și să intrăm mai devreme în faza de vindecare.
Faptul că bolile noastre sunt cauzate de păcatele noastre sau ale strămoșilor noștri este irefutabil. În toată Biblia (Vechiul și Noul Testament) au fost convinși de aceasta (Iov, Ioan 9,...). Până la 9 generații Biblia ne spune că păcatele strămoșilor sunt plătite (asta dacă nu recidivăm în aceleași păcate). Nu intrăm aici în gradul de vinovăție pe care îl avem noi sau strămoșii noștri, nici în riscul de a atribui altora greșelile noastre, nici în păcatul foarte grav la care ne pot duce toate acestea (urându-ne părinții).
Aici (în partea de jos a paginilor) informăm despre schimbările din acest site. |
Lucrări în curs. |
